40 DE MILIOANE DE CHINEZI MORTI DE FOAME 1958-1961

Aproape 40 de milioane de chinezi morti de foame:

Ziaristul Yang Jisheng a publicat cartea Memoriale,dupa 20 de ani de anchete,primul document istoric complet asupra celei mai mari foamete din istorie,provocata de regimul comunist intre 1958 si 1961 in China,scrie AFP.

Aceasta carte este un memorial pentru tatal meu,mort de foame in 1959 un memorial pentru cei 36 de milioane de chinezi victime ale foametei,un memorial pentru sistemul vinovat de dezastru,scrie autorul,in prefata lucrarii publicate in franceza la Seuil.Aceasta analiza despre ravagiile provocate de marele salt inainte,lansat de Mao Zedong la finele anilor 1950,a fost publicata in 2008 in Hong Kong,dar nu a aparut niciodata in China.O versiune in limba engleza este programata pentru luna octombrie.

Nascut in 1940,Yang Jisheng a fost in intreaga sa cariera ziarist la agentia oficiala China Noua,Era redactor sef adjunct la Yanhuang Chunqiu ( analele chinezesti ).Rod a 20 de ani de cercetari pe teren si bazata pe mii de pagini de surse locale si numeroase marturii,Memoriale povesteste nebunia acestei colectivizari in mars rapid.Intreaga societate rurala a fost atunci distrusa.Pentru a hrani orasele,au fost infometati taranii.Zelul cadrelor locale ale partidului se amesteca cu teroarea pe care o inspira ierarhia,povesteste autorul.Informatii false ( exagerari ale recoltelor,ascunderea numarului de morti ) sunt transmise si dau astfel nastere la ordine lipsite de sens.Nimeni nu indrazneste sa-l previna pe Mao de tragedie,pentru a nu fi declarat contrarevolutionar. 

 La finele anilor 1958,peisajul este oribil: sate intregi sant rase de pe harta de foamete,cazurile de canibalism se multiplica,supravietuitorii devin nebuni.La mortii de foamete se adauga violentele,sinuciderile,abandonarea a mii de copii.Zeci de milioane de fiinte umane < au disparut asa,fara nici un zgomot,fara un suspin,in indiferenta sau prostie >,scrie Yang Jisheng,care isi aminteste ca,la acea epoca,nici macar nu a conceput ideea de a reprosa moartea tatalui sau guvernului comunist.

Sursa:
Revista LUMEA nr 10,/ 2012 rubrica meridiane.

 

Razboiul Opiumului

                                                                Traficul de droguri

Un exemplu istoric referitor la legaturile intime dintre interesele lumii traficului de droguri si guverne il reprezinta razboaiele opiumului din secolul al XIX-lea,in care s-au confruntat chinezii si britanicii.In secolul al XVI-lea,arabii au adus in China obiceiul folosirii opiumului "ca mijloc de recreere". Pana atunci, in tara galbena,macul se folosise mereu in scopuri terapeutice. Obiceiul de a fuma opiu a devenit atat de popular incat importurile mari de opiu au dus la distrugerea balantei de plati chineze.In anul 1729,imparatul a promulgat un edict prin care interzicea importul de opiu,dar acest fapt a dus la aparitia comertului ilegal.Ne aflam in fata inceputurilor traficului de droguri asa cum este inteles acesta in prezent. Puternica si celebra Companie a Indiilor Orientale din Marea Britanie,care detinea monopolul exclusiv al plantatiilor de mac in Orient,s-a vazut obligata sa mareasca traficul de opiu din cauza problemelor sale contabile,fapt care a provocat intrarea unor mari cantitati in China.In 1796,printr-un al doilea edict al imparatului,cotrabandistii si patronii fumoarelor erau condamnati la moarte,dar chiar si asa,cantitatile de opiu care intrau anual in China nu se reduceau.Opiumul care ajungea pe coastele chineze transportat de Compania Indiilor Orientale se comercializa in schimbul lingourilor de aur si de argint sau al operelor de arta care apoi se vindeau in Europa. In 1880,ajungeau in China circa 6500 tone de opiu pe an,iar numarul dependentilor depasea 15 milioane.

 In 1839,in fata ravagiilor pe care drogul le cauza in sanul a milioane de familii,imparatul a trimis o scrisoare reginei Victoria a Angliei,rugand-o sa ordone interzicerea traficului de opiu in China. Scrisoarea este citita in Camera Comunelor,care printr-o motiune aprobata cu majoritate absoluta respinge solicitarile imparatului chinez,argumentand ca "este inoportuna abandonarea unei surse de venituri atat de importante precum cele generate de monopolul Companiei Indiilor Orientale in materie de opiu."
Cand imparatul a aflat raspunsul britanicilor,a ordonat inceperea unei operatiuni indreptate impotriva traficului.Cei mai importanti comercianti de opiu au fost prinsi si condamnati la moarte,iar mari cantitati de marfa au fost retinute.

Secretele Chinei-Taiwan

Dupa atacul de la Pearl Harbor,Japonia a devenit inamicul SUA si a trimis America de partea chinezilor.Cand Japonia a fost definitiv invinsa in 1945,japonezii au fost fortati sa se retraga din China,lasand in urma o situatie haotica.In timpul razboiului,nenumarati oameni s-au inrolat in Armata Rosie ( armata populara infiintata de Mao Zedond) pentru ai alunga pe japonezi,astfel ca,atunci cand acestia au plecat,majoritatea teritoriilor pe care le ocupasera s-au numit Zone Eliberate aflate sub controlul comunistilor.(PCC)
In 1948 in urma unui razboi civil Armata de eliberare populara,a invins si a neutralizat opozitia - Chiang Kaishek a inteles ca pierduse batalia si a plecat in Taiwan pentru a forma Republica Chineza.( RC)
Generalul Chiang a fost conducatorul nationalistilor chinezi din partidul Guomindang,care s-a refugiat pe insulaTaiwan,dupa ce armatele sale au fost invinse de catre comunisti.Acolo i s-au alaturat aproape 2.000.000 de partizani.Acestia erau denumiti "chinezi de uscat" pentru a-i distinge de majoritatea populatiei din Taiwan,venita tot de pe continent,insa cu mult timp in urma in epoca imperiala.Mai exista si un numar mic de aborigeni taiwanezi.
In octombrie 1949 ,Mao a proclamat infiintarea Republicii Populare Chineze.
Un element esential in ascensiunea catre prosperitate in Taiwan a fost,fara indoiala,si faptul ca membrii Guomindang-ului adusesera cu sine toate rezervele de aur si valuta ale Chinei continentale.

.............a sti cum sa denumesti Taiwanul a devenit un adevarat calvar.Din cand in cand,chiar si aceia care conteaza cu adevarat mai gresesc.Enciclopedia on-line Wikipendia enumera o lunga serie de gafe ale politicienilor.Ambii presedinti americani,Regan si Bush,au avut scapari,referindu-se in mod eronat la Taiwan ca la o tara,ceea ce din punctul de vedere al Statelor Unite,nu este adevarat...si totusi... in 1996 cand Taiwanul si-a anuntat intentia de a organiza primul sau scrutin democratic ( dupa zeci de ani de ostilitati,in anii '80 Deng Xiaoping mersese pana intr-acolo,incat sa propuna aceeasi solutie aplicata in Hong Kong si in Macao,"un singur stat ,doua sisteme") China a fost atat de alarmata,incat a ordonat efectuarea unei serii de exercitii militare navale in apropierea coastelor Taiwanului,in timpul carora au fost trase si cateva rachete"de proba" inspre tarm,in incercarea de anulare a alegerilor.Imediat,presedintele Bill Clinton a dispus cea mai mare desfasurare de forte navale americane de la Razboiul din Coreea,trimitand un mesaj cat se poate de explicit autoritatilor chineze,sub forma a doua portavioane care sa patruleze Strimtoarea Taiwan.

........2003 Presedintele Chinei -Hu Jintao,

"Taiwanul este o parte inalienabila a teritoriului Chinei.Cea mai mare amenintare a pacii in Stramtoarea Taiwan vine din partea activitatilor separatiste ale grupului 'Independenta Taiwanului'"

In ciuda evolutiei pozitive din zilele noastre,statutul ambiguu al Taiwanului continua sa fie o problema.China considera in continuare Taiwanul ca o parte integranta a teritoriului sau,si,la nivel international aceasta este situatia recunoscuta oficial.Pe de alta parte,desi multi taiwanezi au legaturi stranse cu China,din ce in ce mai multi considera ca sant taiwanezi,nu chinezi.

Ambele parti sant puternic inarmate,iar acele arme sant indreptate unele spre celelante deasupra ingustei Stramtori Taiwan.Nu incape nici o indoiala daca se va ajunge la un conflict armat.Intrebarea este cat va rezista Taiwanul?Unii spun ca o luna ,altii,doar sase minute.Va veni oare SUA in ajutorul Taiwanului si,in caz ca o va face ,va ajunge la timp? Majoritatea observatorilor spera ca aceste intrebari sa nu-si primeasca niciodata raspunsul.

Atitudinea SUA in problema Taiwanului este,fara nici o umbra de indoiala,una extrem de riscanta.Nu doreste sa supere China,mai ales ca acum, boom-ul economic al acesteia favorizeaza intensificarea schimburilor comerciale dintre cele doua tari.Dar nici nu este dispusa sa abandoneze Taiwanul cu totul.Rezultatul este un joc diplomatic bazat pe semnificatia cuvintelor. Statele Unite raman, insa,cat se poate de ferme in insistenta lor asupra unei solutii pasnice la aceasta problema.